30 destinații pentru 2015 (Partea I)

Ca de fiecare dată, începutul de an îl rezervăm pentru a pune la cale călătoriile ce ne vor relaxa și încărca de energie un an întreg. Poate că este vorba despre locuri unde am mai fost, de care ne-am îndrăgostit iremediabil și unde revenim pentru vacanțe altfel, de fiecare dată. Sau poate că sunt locuri noi, pe care le descoperim abia acum, cu emoția și entuziasmul începuturilor.

Fiecare astfel de listă de dorințe e unică, proprie fiecărui călător și bagajului său de emoții și dorințe. Așa că am invitat 15 dintre prietenii noștri, călători în cele patru zări, să ne povestească unde vor neapărat să ajungă în 2015. Din Bosnia și până în Tokyo, trecând prin Zanzibar, iată lista noastră plină de recomandări care să vă inspire în propriile călătorii:

Cristina Bazavan, jurnalist

Sper să fie un an plin de călătorii și de amintiri memorabile. Știu deja ca voi ajunge la Lisabona, în prima parte a anului, e un loc în care îmi doream foarte mult să ajung. Voi fi cel puțin pentru două zile și în orășelele din împrejurimi, să simt tradițiile și obiceiurile localnicilor și să mă întâlnesc cu prieteni, jurnaliști care lucrează acolo.

E foarte probabil că o să ma întorc la Istanbul la sfârșitul lui mai, începutul lui iunie – am fost de 4-5 ori, cred – dar de data asta am un alt obiectiv: să înot cu delfinii. Sper însă că până la sfârșitul anului, dincolo de călătoriile mele culturale – pentru că am să merg la Londra pentru teatru și la Roma pentru dans – să muncesc suficient de bine și eficient ca să ajung în Brazilia, într-un loc anume unde aș vrea să întâlnesc un om special. O călătorie inițiatică dacă vrei, de făcut „curat” pe dinăuntru.

Plaja Ipanema, Rio de Janeiro, Brazilia

Andreea Văduva, specialist în marketing și ghidul nostru prin Perugia

Dacă nu anul ăsta măcar în următorii trei ani trebuie să văd, să respir și să trăiesc câteva momente în Japonia. Ideea mocnește cam de 12 ani când am început să practic karate, apoi dintr-o carte în alta m-am decis să învăț japoneză. Așa că la 18 ani am luat lecții de japoneză vreo 6 luni, învățasem doar silabarele (hiragana și katakana), dar din motive neînțelese am dat examen de admitere în japoneză la facultate și am picat (duh!), după 4 ani m-am lăsat și de karate și obsesia s-a pastelat într-o dorință decentă de a vizita Japonia indecentă, măcar o dată – pentru a trăi pe viu minunea estică. Aș vrea să merg primăvară, să prind floarea de cireș, să mă cazez în casă de hârtie, să vizitez un templu shinto și un dojo adevărat. Să beau sake și să mănânc prăjitură de orez. Să ascult muzică tradițională japoneză și să mă simt umilă la poalele lui Fuji. Să merg cu super metroul, să văd roboți umani, imagini TV în 8k UltraHD și să mă plimb cu Shinkansen-ul.

Un tur de două-trei săptămâni abia deschide apetitul cu un Kyoto, Osaka, Tokyo și câteva sate și parcuri. Deci Okinawa rămâne pentru turul doi, clar!

Castelul Osaka, Japonia

Mark Baker, autor independent de ghiduri turistice (Lonely Planet) și ghidul nostru prin Praga

Sunt multe locuri unde ar trebuie să mergem anul acesta, dar dacă ar fi să aleg doar unul (cel puțin doar din Europa), acesta ar fi Gdańsk, Polonia. Noul lor muzeu European Solidarity Centre e un uimitor tribut plin de tehnologie ultra-modernă adus Solidarității, mișcarea anti-comunistă care a contribuit la căderea comunismului în Polonia, poate chiar și în celelalte state din Europa Centrală și de Est. Dacă adăugăm la asta mâncarea poloneză excelentă, vodca poloneză (cu hering, neapărat), cluburi și o viață de noapte intensă, plus terasele pitorești de la malul Mării Baltice – și plajele, vara – , obținem destinația ideală pentru un weekend prelungit sau chiar o întreagă vacanță de vară.

Ștefan Marinescu, Călător cu Tricolor

În 2015 vreau neapărat să descopăr Balcanii. Poate nicăieri în lume nu găsești așa multă diversitate, într-o arie atât de mică: trei religii (islam, catolisicm, ortodoxism), trei alfabete (latin, chirilic, grec) și zeci de culturi și limbi, într-un spațiu aflat la o aruncatură de băț. Zona balcanică e ieftină, deci cei care spun că n-au bani de călătorit anul acesta, să-și arunce scuzele la coș și rucsacul pe umeri.

Visez de mult să văd Macedonia, Bosnia și Albania pentru că sunt țări mai puțin turistice, mai puțin mediatizate, dar care ascund locuri fabuloase pe care nu va trebui să le împart cu hoarde de vizitatori. Chiar și Grecia sau Croația, țări asaltate de turiști, au destule comori încă nedescoperite.

După ce-am călătorit în cea mai mare parte a lumii simt nevoia să mă împrietenesc și cu vecinii, vecini cu care împărțim atâtea tradiții și deprinderi culturale. Presimt că voi dansa mult pe ritmuri balcanice și voi întâlni oameni calzi și iuți la minte, așa cum îmi plac mie. Sunt convins că va fi o expriență faină, cu un buget mic.

Lacul Ohrid, Macedonia

Cătălina Miciu, călătoare și povestitoare

2015 e-un an foarte haotic pentru călătorii, mi-am propus să mă las dusă de val și să fiu deschisă la propuneri, dar știu sigur două lucruri – că ajung a șasea oară la Londra, cu un mic city break și la Cardiff, și că îmi iau niște prieteni buni și călătorim o săptămână prin Olanda. Îmi imaginez șosele nesfârșite, câmpuri verzi, mori de vânt, castele din cărămidă roșie, piețe pline de brânzeturi, biciclete și la un moment dat Marea Nordului, nesfârșită și agitată, cum am mai cunoscut-o într-un decembrie, demult.

Insulele Wadden, Olanda

Tudor Dăescu, General Manager Dăescu Borțun Olteanu

Trei vacanțe îmi doresc anul acesta. Una cu bebe și familia, iar pentru că se vrea una liniștită nu voi intra în detalii. Dar voi vorbi despre celelalte două. Cea dedicată soției mele și cea alături de o gașca mare de prieteni.

Mă văd aterizând cu Sorina la Nisa și închiriind o mașină. Cu o hartă și un GPS pe care să setez „avoid major routes”. Asta pentru că, dincolo de Saint Tropez și Monaco, doresc să mă opresc în cât mai multe sătucuri din Provence, neumblate de turiști. Iar lacurile din Alpi și imprejuriile lor sunt magnifice. E vorba de o anumită liniște presărată de sunete tare plăcute, de vin și de un parfum al spațiului pe care eu nu l-am mai întâlnit nicăieri altundeva.

În septembrie vom ajunge alături de mulți prieteni în Ibiza. Închiriem câteva vile cu grădini de portocali și rodii. Iar zilele și serile ni le petrecem în locuri ascunse privirilor mulțimilor. Asta pentru că și de această dată îl avem ca ghid pe Pagal iar anii petrecuți de el pe insulă i-au dezvăluit acea Ibiza de care hipioții s-au îndrăgostit în 1960.

Provence

Mihaela Bălan, Creative Head în industria modei și ghidul nostru prin Cinque Terre

De vreo doi ani vreau să ajung în Singapore. Cred că mă fascinează blend-ul multicultural social, arhitectural și gastronomic. Singapore înseamnă zile petrecute în cartierele indiene și mandarine, printre temple Zen, dar și tarabe cu mirodenii, și seri la Ku De Ta sau Lantern, pentru sky line-ul inegalabil.

Cora, ghidul nostru prin Monaco

Sunt multe destinații care îmi fac cu ochiul, dar pentru că trebuie să mă rezum la una, fără să stau prea mult pe gânduri, aleg regatul fiordurilor, Norvegia, țara în care visez să ajung măcar o dată în viață. Deși pentru unii pare banal, pentru mine încă nu a sosit timpul pentru a păși pe aceste meleaguri.

Când spun Norvegia gândul mă duce involuntar la cele mai fermecătoare fiorduri , printre care mi-ar plăcea să mă rătăcesc, atât pe apă, cât și pe uscat. Am văzut în fotografii peisaje minunate, cu cascade învolburate și fiorduri întortocheate, unde malurile abrupte, înalte ale cheiurilor întinse pe sute de kilometri, apa de culoarea turcoazului, dar și stâncile întunecoase care contrastează puternic cu marea înspumată, mă atrag ca un magnet. Îmi doresc să descopăr aceste ținuturi de poveste mergând pe cărările sinuase de unde se pot admira cel mai bine priveliștile panoramice, dar nu aș rata oportunitatea de a savura peisajul și de pe puntea unui vas de croazieră. Fiordurile norvegiene sunt considerate pe drept cuvânt cele mai frumoase din lume, motiv pentru care îmi doresc să imortalizez în imagini aceste locuri splendide în care natura conduce după propriile legi.

Andreea Burlacu, om de comunicare

M-ați nimerit la fix cu întrebarea asta. Nu obișnuiesc să-mi stabilesc rezoluții la început de an, dar cumva minunea s-a întâmplat în 2015, iar majoritatea dintre planuri e legat de călătorii.

Anul acesta vreau musai să ajung în Zanzibar. De ce? Pentru că mi-au povestit mulți prieteni lucruri tare faine despre locul asta, despre oamenii de acolo, despre liniștea și fericirea pe care ți-o poate aduce o zonă săracă, dar superbă și plină de oameni veseli, binevoitori și deschiși.

Un al doilea loc ar fi Cuba. La fel, am auzit povești frumoase și am văzut de curând un documentar despre diferențele dintre cubanezi și turiști, modul în care își duc viață și e absolut fascinant.

George Florin Stoica, specialist în muzica și voie bună (recomandările lui din România)

Pentru un om care asociază lucruri, persoane și locuri cu imaginația bogată și cu amintiri, șocurile culturale sunt normal, cele mai căutate. Iar eu sunt tipul ăsta de om, încercând să definesc ceea ce mă înconjoară cu simțurile pe care mi le transmit. Nu pot să zic că nu îmi place să rămân cocoloșit într-un pat, aranjat cu o pătură și un vin, poți pune și câteva felii de brânzeturi lângă și niște mandarine și e gata peisajul. Dar sunt mai degrabă un călător aventurier. Poate că mi-ar plăcea să fug prin lume și să călătoresc mai mult. Bucket list de pasiuni și sânge fierbinte pentru 2015:

Porto – un fan al filmelor lui Wes Anderson se împărtășește cu vin de Porto. Nu îl soarbe snob, îl încolăcește pe limbă observând casele colorate ale superbului oraș pe fereastră, de la o masă stingheră, numai tu sau mână în mână cu cineva drag.

Marrakech – pentru că am mai fost acolo și e al naibii de plăcut. Asocierea e o femeie care mi-a luat mințile și m-a făcut haos, o liniște dintr-un loc nu prea îndepărtat la care ajungi dintr-un labirint pe care ți-e foarte greu să-l înveți într-o singură zi cu gălăgia tuturor oamenilor care trag de tine și te îndeamnă să le cumperi până și haina de pe ei, negocieri, gusturi și arome, parfumuri și vai, ce supă de melci! E un haos care devine laolaltă atât de enervant încât îl iubești.

Tokio – o distanță pe care nu o măsori în kilometri, ci în acceptarea faptului că nu poți ajunge chiar de multe ori acolo, dar îți trebuie. Nu contează cum, dar mai ales de ce. Pentru pasiunea pentru limba și cultura japoneză, pentru primăvara plină de flori de cireș, pentru că acolo, pe insula aia ce tremură din 4 în 6 grade la orice atingere zilnică, ai toată istoria unei civilizații la un loc. Nerăbdarea nu se măsoară în limite, ci în zile care rămân din ce în ce mai puține să pleci la Tokio.

Porto

Noemi Meilman, povestitoare la Plăcerile lui Noe (ce ne recomandă să luăm în bagaj)

Pe lista mea de destinații în 2015 sunt New York, Los Angeles (din nou), Disney Land și… Reno. Pentru că din cele enumerate mai sus am ajuns până acum doar la Los Angeles, le recomand celor care plănuiesc să ajungă acolo anul acesta următoarele locuri adorate de mine: Muzeul Getty și neapărat Vila Getty din Malibu, Muzeul de artă din Pasadena și LACMA Los Angeles. Drum bun să avem!

Plaja Venice, Los Angeles, S.U.A.

Vlad Eftenie, fotograf și povestitor, ghidul nostru prin Paris

Îmi place să călătoresc. E o a doua natură. Călătoresc de acasă până în centru, călătoresc spre cine știe ce destinație în lume. În ultimii ani am avut șansa să ajung în locuri atât de variate – Chicago, Tokyo, Londra, Roma, Paris, Piatra Neamț. :-)

Parisul bunăoară este pentru mine ca o a doua casă. Merg de ani buni și vreau mereu să mai merg, deși sunt atâtea destinații noi posibile. De ce Parisul? Pentru că e cel mai fotografiabil oraș. Pentru că Pont des Arts :-) Pentru că poți merge 30 de kilometri pe jos fără să simți cum trece ziua, pentru că fiecare colț are o poveste, au trecut oameni care au scris istorie, pentru că e un oraș care te ajută să te afli. Pentru că poți gusta mâncăruri rafinate și în porții mici. Pentru că acolo se creează timpul modern, curent, la care poți fi martor, în egală măsură cu toate straturile istoriei trecute, sedimentate în ziduri, în nume de străzi, în pași de pietoni anonimi dar atașați de orașul lor.

Îmi doresc să pot merge oriunde. Cred că voi ajunge la Istanbul, curând. Nu ratez vreo ocazie, dacă am timp liber în agendă. Am mai fost de două ori. Cu Istanbul, lucurile stau diferit, în mine. E suficient de familiar ca stare, ca spirit, ca ambianță, că să mă simt că în București și în același timp atât de exotic. E zgomotos, nu te lasă să te asculți, dar poți mișuna în căutarea aromelor, culorilor, contrastelor. Un exercițiu de răbdare să poți da la o parte straturile aparent obositoare și să afli esența. Iar turcii sunt prietenoși, familiari, te ajută să te simți confortabil în timp ce au grijă de afacerea lor. Culori, arome, zgomot, experiențe noi oricând posibile.

O altă tentație pentru acest an o reprezintă Laponia. :-) Exact, la fel am zis și eu. Dar fără vreo legătură cu Moș Crăciun. Am fost nu demult la Helsinki și, cercetând harta, am văzut că țările nordice se întind atât de mult în sus, spre pol, orașele fiind concentrate în partea de sud, în general. Cum ar fi să merg în Laponia? Unde nu pare să fie nimic? Zăpadă, frig, probabil un cer albastru absolut magnific. Aurora sau ziua fără noapte? Experiențe posibile, atât de diverse. Încălzire pentru o Islanda viitoare. :-) Călătorului îi stă bine cu drumul, nu cu tastatura. Voi trimite vederi! Și fiți inspirați să mergeți departe! Vă veți întâlni și cu voi înșivă, cei de atât de aproape. :-)

Maria Năzdrăvan, copywriter în Londra

Trebuie să recunosc că trec printr-o fază atipică. Eu, Maria Năzdrăvan, tipa care își pierdea nopți întregi configurând mici escapade pe net, mă surprind într-o stare ciudată de dezinteres față de călătorit. Dar asta se datorează faptului că încă mă simt parțial turist în Londra, unde m-am mutat în urmă cu mai puțin de două luni.

Bine, tot visez să plec în lume. O mare parte din mine vrea să treacă oceanul către New York, orașul pe care simt că îl știu ca pe un prieten din copilărie, fără se ne fi cunoscut vreodată. Cealaltă parte simte nevoia să fugă puțin de agitația metropolei, așa că visează la sudul Franței: câteva zile pe coastă degustând cât mai mult vin și înnoptând în sătucuri ireal de frumoase. Habar n-am. Iar dacă nu mă hotărăsc până la toamnă, pot oricând să îmi redeclar dragostea pentru Barcelona, nu? :-)

Manhattan, New York, S.U.A.

Corina Scheianu, blogger (recomandările ei din Barcelona)

De obicei, locurile unde urmează să petrecem cel puțin 4 zile sunt alese în funcție de fotografiile care ne ies în cale în momente în care chiar nu aveam nimic planificat. Așa s-a întâmplat și cu următorul roadtrip (pentru că în restul anului facem „abuz” de biletele de avion) – anul acesta am decis că vacanța de vară o să se întâmple într-o țară destul de aproape de România. Mai exact, vom ajunge pe 4 roți în Muntenegru, la final de iulie. Și pentru că ceea ce caracterizează gașca cu care plec de obicei la drum este spiritul aventurier, singurul nostru plan este cazarea.

Mai departe, benzină și baterii în aparat să avem, că surprizele și peisajele de vis vin de la sine.

Kotor, Muntenegru

Lori Alexe, specialist în comunicare

Anul ăsta vreau neapărat să ajung în Stockholm, Suedia. Dar nu oricând, ci la sfârșit de iulie. Cred că e o perioadă magică pentru Nord. În primul rând că aș prinde o super vreme, adică nu caniculă de scoți limba de trei coți ca în București. Nu. Un 20+ Celsius perfect care te lasă să porți haine lejere și îți lasă pielea să respire. Apoi, aș reîntâlni ziua nordică, adică aia lungă de nu-ți vine să crezi. Am prins-o puțin în Tallinn și poate crea dependentă cu apusul ăla de 2 ore (!!!) în nuanțe sângerii care nu te lasă să pleci de pe deal/bloc până când nu vezi ultima picătură… Mda, minunat, parcă deja mă simt mai bine gândindu-mă la toate astea.

Trebuie să îmi rescriu amintirea mea cu Stockholm-ul. După o noapte de traversat Marea Baltică într-un ferry cu care nu m-am împrietenit deloc, am ajuns în octombrie pentru 7 ore minuscule să descopăr colțuri din orașul ăsta cochet. Tensionată de nesomn și cu presiunea timpului care te făcea să scoți telefonul din buzunar la fiecare 5 minute, nu am apucat să mă bucur întru totul de tot ce avea de oferit. Să adăugăm la asta un grup de internaționali buimaci și o lipsă de pregătire int-ale vizitatului, rezultatul a fost o dezamăgire. Așadar TREBUIE să îmi refac legătura cu minunatul Stockholm. Vreau să ies la fika, să încerc carnea de ren, vreau să plătesc cu cardul pentru o gumă de mestecat și să ies la party-uri unde să mă minunez de lipsa de riduri ale tuturor, vreau să pot să înot în apele lor atât de lăudate pentru puritate care înconjoară arhipelagul și să mă bucur de peisajele incredibile. Vreau să ajung la Muzeul lor de Artă Contemporană Modernă Museet și să mă pierd pe străduțe în orașul vechi, Gamla Stan, să ajung la Palatul Regal, la Parlament, să îmi clătesc privirea pe vitrine aranjate cu dichis pe strada reginei, Drottinggatan.